Un articol  de Constantin Enianu

Click aici pentru a vedea filmele:

Prima parte- Cartea Tibetana a mortii – Un mod de viata

A doua parte- Cartea Tibetana a mortii – Marea eliberare

Cel mai mare mister al omenirii este moartea. Shakespeare a numit-o „tara necunoscuta“, tinutul „de unde nimeni nu se mai întoarce“. Toate culturile lumii au analizat-o si s-au mirat de finalitatea ei. Însa nicio cultura nu a dezlegat misterul final. Totusi, într-un colt îndepartat de lume, o civilizatie sustine ca stie exact ce se întâmpla dupa moarte. Aceasta spune ca raspunsurile se afla într-o carte misterioasa, veche de 1.200 de ani, intitulata „Cartea tibetana a mortii“. Ea poate fi înteleasa ca un ghid, o orientare pentru toti cei care doresc sa gaseasca sensul final al vietii si experientele Vietii de Apoi. Dupa unii, Cartea tibetana a mortii este primul manual, utilizat pentru calatoria decedatului în Lumea de Dincolo, cu sfaturi de zi cu zi. Secole la rând cartea a fost tinuta secret într-un tarâm atât de izolat, încât a fost denumit „Regatul interzis“. Dar, la începutul secolului XX, americanul Walter Evans-Wentz, folclorist cu studii la Oxford, a plecat singuratic într-o cautare spirituala. A calatorit prin Europa, Arabia, India, ajungând în cele din urma la granita Tibetului, la poalele celor mai înalti munti din lume. Acolo, într-o mica manastire, a fost primul occidental care a descoperit cartea ce dezlega misterul Vietii de Apoi: un text profund spiritual care furnizeaza multa experienta, fiind astfel un text stiintific, având concomitent si o buna orientare filosofica. Timp de trei ani, Evans-Wentz a contribuit la traducerea textului, pe care l-a publicat în 1927. Astazi misterioasa carte se gaseste în toate marile librarii, tradusa în câteva limbi si are ca sustinatori de la actori hollywoodieni pâna la Dalai Lama. Scrisa în secolul VIII, Cartea tibetana a mortii e descrierea experientei prin care o trece fiecare om în Viata de Apoi, o experienta numita de tibetani „Bardo“. În budismul tibetan se pune accent pe ideea de moarte. Omul considera ca viata sa în fapt e importanta, însa mai importanta e viata de dupa moarte. În mod incitant, povestirile din Cartea tibetana a mortii se potrivesc descrierilor facute de cei intrati în moartea clinica pe masa de operatie, asa numita „experienta aproape de moarte“, în care bolnavul vede o lumina alba orbitoare si seducatoare, descrisa în textul cartii cu o precizie uluitoare. Seductia acestei lumini face ca pacientul, adus de medic la realitate, sa aiba în suflet o nemultumire ca a fost rupt din acea „realitate“ traita.
Într-un oras modern occidental, ca si într-un sat tibetan îndepartat, misterul mortii este acelasi pentru întreaga omenire. Moartea a sosit într-un mic satuc din Tibet. Momentul putea fi ieri sau putea fi acum doua secole. În Tibet, ritualul funerar a ramas acelasi de cel putin 600 de ani. Un tânar a murit în sat. Familia îl jeleste si începe pregatirea înmormântarii. Mama celui mort i-a chemat pe calugarii budisti locali sau lama. Calugarii vin lânga cadavru sa-i citeasca din Cartea mortilor. Cuvintele lor îl vor ghida pe defunct în înfricosatoarea Lume de Dincolo. Experienta va fi înspaimântatoare. În Bardo, ei vad diferite lumini, diferite imagini, multa confuzie si multa teama. Numai Cartea tibetana a mortii poate conduce sufletul, în siguranta, catre o noua viata.
Pentru a întelege puterea Cartii tibetane a mortii, trebuie mai întâi sa-i întelegem radacinile. Tibetanii practica o forma de budism, una din marile religii asiatice. A început cu 500 de ani înainte de Nasterea lui Iisus cu învataturile unui sfânt indian cunoscut ca Buddha sau Cel Luminat. Budismul este o traditie veche de 2.500 de ani. În acest timp a circulat si a fost asimilat de culturi diverse, chiar foarte diverse. Din Afganistan, acum 1.500 de ani, pâna în Coreea de Nord, Siberia, Asia de Sud-Est, Sri Lanka, China si Tibet. Dar, în ciuda diversitatii si gamei largi de învataturi, în traditia budista exista câteva teme fundamentale. Credinta de baza a budismului este adevarul simplu, dar profund. Dupa budisti, suferinta este provocata de dorinta si ignoranta. Dar suferinta poate fi înlaturata prin meditatie, studiu si compasiune. Budismul nu este numai o religie, ci si o filosofie. Budistii pun accent pe doua lucruri: compasiunea si întelepciunea. Dupa acumularea acestor doua lucruri, omul devine luminat. Conceptul de baza pentru toate temele de budism este reîncarnarea, ideea ca, dupa moarte, omul renaste. Acest concept este însotit de ideea de karma, credinta ca faptele bune si rele din aceasta viata vor fi platite în Viata de Apoi. Scopul budismului este detasarea de karma si eliberarea de suferinta. Dar Cartea tibetana a mortii promite o scurtatura spre eliberare. Ea contine tehnicile de eliberare a constiintei din trupul mortului pentru ca acesta sa ajunga într-un tarâm mai bun. Secole în sir secretele cartii au fost pazite în Muntii Himalaya, pâna când au fost publicate în limba engleza, la începutul secolului XX. Din 1927, ea se tipareste încontinuu. S-au facut sase sau chiar mai multe traduceri din limba tibetana. De aceea ea continua sa stârneasca imaginatia occidentalilor, devenind si mai celebra în 1964, când un guru în stare psihedelica, Timothy Leary, a retradus-o, afirmând ca textul sacru este descrierea ideala a starii pe care o ai sub influenta substantelor halucinogene. Cartea mortilor se regaseste în cântece ale formatiei The Beatles, filme de la Hollywood, sloganuri ale culturii pop si în moda. În acestea s-a aflat misterul simplu, dar puternic al unei culturi stravechi, preluate si „prelucrate“ de natura lui Homo religiosus.